Sibiu – Artmania 2008

În perioada 18-20 iulie s-a desfăşurat la Sibiu festivalul Artmania 2008.  Cum cetăţeanul7 se regăseşte şi în rockerii români, nu putea să lipsească de la eveniment. Din păcate nu a putut ajunge decât în weekend, vineri fiind în postura angajatului plictisit.

Începând cu începutul, drumul de la Deva până la Sibiu dovedeşte că se poate şi la noi să se facă treabă bună. Fiecare pantă este dotată cu 2 benzi pe ascensiune. Între Sebeş şi Sibiu este o adevarată plăcere să mergi, drumul fiind cu 2 benzi pe sens.

Ajuns în Sibiu, cetaţeanul7 s-a învartit vreo 20 de minute după indicaţiile primite pe parcurs de la trecători binevoitori, şi în final a ajuns la pensiunea unde a avut rezervare. Acolo toate bune şi frumoase. Era păcat să petreacă cele 4 ore până la începerea festivalului între pereţii pensiunii, aşa că a plecat spre centrul oraşului. După vreo câteva detururi involuntare şi căutări intense de loc de parcare, visul său de a vedea ce e mai frumos în Sibiu s-a adeverit. Cum terasele din centru erau extrem de atrăgătoare, s-a oprit la una din ele pentru a-şi trage sufletul. Un suc rece, ceva de haleală şi a fost gata de concert. Cum haleala a întârziat puţin, cetaţeanul7 a ajuns la Negura Bunget, primele 2 formaţii ,Nexus si Avatar nu s-au bucurat de prezenţa sa.

În incinta festivalului nu se putea intra cu lanţuri, sticle sau alte obiecte ce puteau servi drept armă albă. La intrare, jandarmii au controlat fiecare participant. În cortul festivalului, condiţii decente, climă şi dale de cauciuc pe jos. Pe margini, standuri cu marfă de sezon: tricouri, postere, echipament de motociclist.

Lumea participantă, de tot felul, de la extremişti care se confundau cu membrii formaţiilor participante, până la oameni care parcă au “greşit cortul”. Atmosfera paşnică, mai civilizată. Una din puţinele fapte care la care ne-am dovedit ultranaţionalismul a fost gunoiul din cort: halbe de bere şi pahare de suc aruncate pe jos, chiar dacă erau tomberoane împăştiate prin tot cortul.

Singura ţapă ce şi-a luat-o cetaţeanul7 a fost cu aparatul foto pe care, fiind informat că nu e voie accesul cu aparate foto profesionaleîn zona festivalului, l-a lăsat în portbagajul maşinii. Dar tot răul spre bine … a văzut concertele live, nu prin ecranul unui aparat foto cum s-a întamplat cu alţii.

Per ansamblu, a fost o experienţă frumoasă fără incidente. Sper ca Peninsula să se ridice peste …

Deşteaptă-te române sau stai în banca ta

Ieri a venit un vecin la mine să-l ajut să se “lege la internet”. Îmi explică omul că şi-a luat un router wireless şi e nervos foc deoarece de vreo 3 ore se chinuie cu el, şi când într-un final a pus mâna pe manual, s-a pierdut în termeni tehnici precum TCP, protocol, adresă IP, WAN, LAN.

Mă fac decent (îmi iau un tricou pe mine) şi urc la el. Ajung acolo, un amărât de Pentium 3 cu veo 600 MB RAM. Windows XP, placa wireless pe USB. Buun, îl întreb unde are modemul, el îmi răspunde rapid, în calculator. Ma uit la el mirat, cum “în calculator? Eşti sigur?”. “Da” îmi răspunde el, doar că nu ştie cum să-l conecteze la interfaţa WAN a router-ului. Stau puţin să analizez situaţia “la rece”, mă uit în spate la unitatea centrală să vad şi eu modem-ul ăla fantastic, şi când colo, e doar un modem dialup. Mă apucă râsul şi îl întreb de la cine are net. El se uită buimac la mine. Văd ca nu m-a înţeles şi îl inteb mai explicit: “Cu cine ai încheiat abonament de acces la Internet?”. Lejer mă anunţă că nu are abonament, dar că “se bagă pe wireless”.

Mă gândesc, are rost să încep măcar să-i explic unde a greşit fundamental, sau nu pot sa combat teoremele “specialistului” care l-a îndoctrinat. Mă gândesc la o modalitate cât mai uşoară să-i explic cu ce se mănâncă termenii ăia tehnici care l-au făcut să-mi sune la uşă, şi încet-încet îi desenez o schiţă cu reţele, subreţele şi router-e. Dă omu din cap cam sceptic, deoarece ii invalidez teorema “netului wireless gratuit”. Într-un final dă semne de iluminare şi pare că a înţeles că fără un abonament nu se poate conecta la internet.

Într-un final îi arăt cum poate intra în interfaţa de configurare a router-ului, şi îl las într-o stare de depresie temporară să digere informaţiile recent acumulate.

Diseara mă aştept să sune iar …

Mirajul RAM-ului şi prostia românului

Eşti un român în căutarea unui calculator. Bani nu ai niciodată destui. Mergi prin magazine, te interesezi, întrebi vânzători, dar la final, singurul lucru pe care l-ai aflat este imensitatea prostie a vânzătorului român de tehnică de calcul. Te pui sa cauţi tot felul de oferte, găseşti configuraţii care mai de care mai ieftine dar extraordinare pentru jocuri.

Procesor Dual Core, Quad Core, harddisk de 500 GB, de 320 GB, memorie RAM 1 – 2 GB, placă video de 512 RAM, oferta deja pare extraordinară, mai ales că se poate achiziţiona şi în rate. Mergi fuga la magazin şi te îndatorezi pe următorii 3 ani. Rata nu e mult pe lună, nu contează că în final vei plăti de 3 ori preţul calculatorului pe care după 3 ani îl vei putea folosi doar ca măsuţă de flori.

Ajungi acasă cu el, îl despachetezi şi aştepţi “pretenul” cu care ai vorbit mai devreme să vină sa-ţi instaleze toate cele necesare pentru a te bucura de o experienţă cât mai placută cu noua “sculă” cumparată. Până aici toate fumoase. Se pune “pretenu” să-l monteze şi constată cu stupoare că nu ai suficiente cabluri. Imprimanta ce-ai achiziţionat-o la superofertă are cartuşuri de test, nu poate să o conecteze la calculator deoarece nu ai primit cablu USB şi nici monitorul analog nu se poate conecta la portul DVI al plăcii video. Deja entuziasmul creat de achiziţionare începe să se piardă. Uşor uşor se instalează o stare de nervozitate. Te mai calmezi când “pretenul” iţi spune că are el acasă un adaptor pentru monitor si ţi-l aduce imediat.

În momentul cand vezi deja dealul verde de pe monitor şti ca windows-ul a fost instalat si parca te mai calmezi un pic. Urmează o serie de reporniri care te cam bagă în ceaţă, dar dacă “pretenul” zice că aşa e normal, nu-ţi faci prea mari probleme. Deja aştepţi cu nerăbdare să joci unul din jocurile aduse de “preten”, pe care la el le-ai jucat cu sufletul la gură şi ai rămas uimit de grafica extraordinară. Gata, need for speed pro street porneşte, “pretenul” setează una alta prin meniuri şi eşti gata de cursă. Se încarcă … încă se încarcă … hmm la pretenu dura mai putin, iţi spui în gând, dar uiţi repede cand vezi că eşti la volanul bolidului care nu arată deloc cum îl ştiai de la “pretenu”. Entuziasmul cursei te-a părăsit. Te întorci către “preten” şi-l întrebi de ce la tine se vede aşa şi la el mult mai frumos. El, cu un zâmbet discret, îţi explică diferenţa dintre calculatorul lui si al tău. Tu, fără să înţelegi mare lucru îi spui ca nu contează că el a dat 4000 lei pe calculator, al tau are placa video de 512, ca a lui. “Pretenul” deja râde în hohote lângă tine, încercând sa-ţi explice diferenta de 3 generaţii dintre plăcile voastre cu aceeaşi cantitate de memorie.

E deja târziu în noapte, tu stai încă în faţa calculatorului. “Pretenul” a plecat acasă. Începi să te obişnuieşti cu capacităţile plăcii tale video şi îţi promiţi ca la următorul calculator pe care ţi-l cumperi vei fi mai precaut. Dar până atunci mai e mult, trebuie să-l achiţi pe acesta …